GLICINĂ

Glicina în parfumuri evocă planta cățărătoare înflorită printr-o impresie florală fină, uneori dulce și aerată. Poate sugera flori purtate printr-o grădină, mai degrabă decât o singură floare densă. Planta cuprinde specii și varietăți diferite, unele puternic parfumate; o interpretare delicată nu înseamnă că toate florile de glicină miros slab.

Într-un buchet acvatic poate aduce un fir floral ușor între trandafir și iasomie. În compoziții dulci poate însoți fructe ori note de prăjitură, fără a deveni ingredient comestibil. Numele nu stabilește specia, proveniența franceză ori asiatică a materiei sau metoda de extracție. Dulceața, caracterul pudrat și prezența depind de context, fără limitare la gen sau anotimp.