FRUNZE DE PACIULI

Frunzele de paciuli sugerează lemn pământiu cu dulceață discretă și o margine răcoroasă, uneori de camfor. Numele se referă la frunzișul de Pogostemon cablin, nu la lemnul unui arbore. Frunzele proaspete miros relativ puțin: Givaudan descrie uscarea ca etapa în care se dezvoltă caracterul familiar de paciuli. O notă de frunze nu trebuie, așadar, să semene cu verdeața zdrobită sau cu iarba proaspăt tăiată.

Uleiul esențial se distilează din frunze uscate, adesea cu tulpini mici ori rămurele. Prelucrarea ulterioară schimbă echilibrul: Robertet descrie un ulei fracționat ca mai puțin pământiu decât materialul inițial. Paciuli poate da profunzime florilor sau contrast uscat ambrei dulci și fructelor. Tipul ales și formula completă determină finețea și prezența; numele nu garantează un parfum greu ori o durată fixă.